Când alții scriu scenarii romantice despre toamnă și toate frumusețile ei, povestea ta e mai ancorată în provocări și ar suna așa: nici n-a intrat bine în colectivitate, că ai și observat că cel mic respiră greu și trebuie să-și sufle frecvent nasul. Pentru că, da, acum e și aceea perioadă a anului când virozele respiratorii își fac de cap. Bineînțeles că zeci de scenarii îți trec prin minte și simți că pierzi lucrurile de sub control, așa că am căutat mai multe informații pe subiect care să-ți fie de ajutor.
În redactarea acestui articol, am pornit de la discuțiile pe care le avem an de an la grădi privind modul în care ar trebui să gestionăm situațiile în care copiii prezintă secreții nazale. Bineînțeles că, la fel ca părinții, ne dorim ca toți cei mici să fie în siguranță și cu o imunitate de fier, dar realitatea ne arată că lucrurile nu pot sta mereu așa cum ne dorim, mai ales când intervin factori care nu stau în puterea noastră. Dar înainte de a ajunge aici, hai să vedem ce e cu aceste secreții nazale, de ce n-ar trebui să le vedem neapărat ca pe ceva rău și cum putem proceda pentru a evita agravarea simptomelor.
De ce apar secrețiile nazale
Responsabilă de apariția nesuferiților muci este mucoasa nazală, un țesut delicat care căptușește interiorul nasului. Atunci când aceasta este iritată, secretă mult mucus, care împiedică bacteriile și germenii să ajungă în căile respiratorii și să provoace infecții pulmonare. Prin urmare, temuții muci nu sunt cel mai mare rău posibil pe care-l poate experimenta cel mic, pe cât am fi tentați să credem, ci prezența lor e un semn că organismul luptă în mod natural cu acești agenți patogeni și nu-i lasă să provoace daune mari în corp. Secrețiile nazale sunt contagioase în toate stadiile unei infecții de căi respiratorii superioare, fie ea virală sau bacteriană. Există, totuși, și situații în care afecțiunile nu se transmit de la o persoană la alta, chiar dacă sunt prezente secreții nazale, de exemplu în caz de rinite alergice, rinite cronice vasomotorii sau în hipertrofia adenoizilor (polipi).
Tipuri de secreții și simptome care te trimit la medic
Aspectul mucilor poate varia ca și culoare și cantitate: de la transparent, alb sau galben, până la purulent, roșu sau verde. Cu cât densitatea lor e mai mare și culoarea mai intensă, cu atât crește riscul ca cel mic să dezvolte o afecțiune mai serioasă, așa că vizita la medic nu mai trebuie amânată, mai ales dacă observi modificări în starea generală a celui mic: este foarte obosit, plânge mult și aparent fără motiv, are febră, greață, vărsături, diaree sau îi lipsește pofta de mâncare. Din punct de vedere medical, toți copiii cu obstrucție nazală simplă sau cu secreții nazale mucoase abundente, care fac dificilă respirația, ar trebui să stea acasă și să primească tratament în acord cu recomandările unui medic cu dublă specializare: ORL și pediatrie. Cu o îngrijire adecvată, diverse tratamente care ajută la întărirea barierei naturale de protecție a corpului și în lipsa altor probleme de sănătate, secrețiile nazale dispar și sunt evitate alte afecțiuni de sezon, dar nu e o garanție pe termen lung, pentru că întoarcerea copiilor la creșă sau la grădiniță îi predispune din nou la îmbolnăvire. Unele studii chiar arată că cei care au fost duși în colectivitate la vârste fragede au șanse mai mici să se îmbolnăvească la școală decât cei care n-au ajuns la grădiniță sau creșă ori au mers rar în locuri intens populate. E important ca părinții să rețină că viroza respiratorie este imposibil de combătut pe o perioadă nelimitată de timp și că aceasta face parte din etapa normală de imunizare. Schema clasică de investigare a rinoreei (secreția nazală) presupune examen clinic obiectiv și, dacă specialistul consideră că e nevoie, efectuarea de investigații paraclinice.
Afecțiuni care declanșează rinoreea
Rinoreea la copii poate avea multiple cauze și simptomele pot varia ca severitate. Este frecventă în timpul infecțiilor virale, cum ar fi răceala și gripa, dar și în cazul infecțiilor bacteriene, cum ar fi sinuzitele. Copiii pot dezvolta rinoree ca răspuns la alergeni precum polenul, acarienii sau părul de animale. Expunerea la substanțe chimice iritante sau la poluanți din aer poate declanșa, de asemenea, apariția mucozităților. Nu în ultimul rând, copiii pot avea secreții nazale abundente din cauza inflamației și a excesului de salivă din timpul erupției dentare.
Când e recomandată izolarea
Este important să știi că orice copil care merge în colectivitate este expus agenților infecțioși, în ciuda măsurilor de prevenție și a triajului de dimineață pe care îl face colega noastră asistentă, mai ales că o viroză respiratorie se transmite atât înainte de apariția mucozităților, cât și după dispariția lor. Cu toate acestea, prevenția e sfântă, iar un pas pentru a reduce riscul transmiterii infecțiilor este izolarea copiilor cu secreții nazale abundente, obstrucție nazală cu deficit de respirație și/sau tuse în timpul somnului, dar și alte simptome specifice, cum e febra, starea generală alterată, lipsa poftei de mâncare etc.
Măsuri de reducere a simptomelor
Roagă-l pe cel mic să-și sufle frecvent nasul, câte o nară pe rând.
Ai grijă să bea multe lichide, pentru a menține mucoasa nazală bine hidratată.
Folosește ser fiziologic la nevoie.
Un spray cu apă de mare va ajuta la desfundarea nasului, așa că-l va ajuta pe cel mic să respire mai bine.
Utilizarea unui umidificator în camera copilului poate împiedica uscarea mucoasei nazale.
Inhalațiile cu aburi și uleiurile esențiale puternic aromate descongestionează căile respiratorii.
Aspiră secrețiile în caz de congestie nazală, ținând cont de recomandările medicilor. De asemenea, anumite decongestionante nazale pot fi folosite sub supravegherea unui medic pentru a desfunda nasul. Este important să se respecte instrucțiunile privind dozajul și ca aceste substanțe să nu fie folosite pe termen lung.
Nu uita!
În sezonul rece, este important să-l înveți pe cel mic să-și acopere gura și nasul atunci când strănută sau tușește cu pliul cotului, să se spele pe mâini frecvent și să evite contactul strâns cu cei bolnavi.
